Terapie ABA pentru copii cu autism, reprezinta de fapt o interventie personalizata pentru fiecare copil in parte in functie de nevoile lui de dezvoltare. De aceea primul pas spre intervenție il reprezintă, evaluare.
Unde coordonatorul observa in cele mai mici detalii, lipsurile cat si autostimularile sau patternurile, iar conversatia cu parintele aduce plusul de continut astfel incat evaluarea sa fie facuta corect.
Multe modele, diete și programe de stimulare sunt propuse în domeniul tratamentului autismului. Cu atât de multe informații disponibile, părinții nu sunt întotdeauna capabili să le filtreze pentru a selecta tratamentul potrivit pentru copiii lor. Pentru aceasta, este important să căutați dovezi științifice care să valideze (sau nu) fiecare tratament anunțat ca benefic pentru copiii cu autism (Ghid de bune practici pentru tratamentul tulburărilor din spectrul autist). Unul dintre modelele cu cele mai multe dovezi științifice în favoarea rezultatelor sale bune este modelul de intervenție terapeutică bazat pe ABA.
Modelul ABA în tratamentul autismului provine din Analiza Comportamentului Aplicat, domeniul aplicat al Analizei Comportamentului, care oferă o pregătire intensivă a profesioniștilor săi pentru a utiliza proceduri complexe care permit predarea unor noi abilități și gestionarea comportamentului. De asemenea, putem auzi referințe la model, cum ar fi metoda Lovaas, deoarece acest om de știință a fost unul dintre pionierii ABA din Los Angeles (1987).
Bazele modelului ABA în tratamentul autismului sunt:
- sesiuni structurate în încercări discrete;
- programarea suporturilor care sunt eliminate treptat;
- utilizarea unor întăritoare eficiente;
- profesioniști cu pregătire certificată;
- program de intervenție individualizat;
- înregistrare continuă a evoluției tratamentului;
Pe langa asta, terapeutul trebuie sa isi foloseasca creativitatea si flexibilitatea, astfel incat obiectivul lui principal sa fie dezvoltarea copilului, cat si masterarea programelor de la o sedinta la alta de coordonare, poate chiar mai repede, daca copilul permite si invata rapid.
Mai mult decat atat, sa adapteze programele pentru ai facilita copilului o invatare cat mai usoara in pasi crescatori, de la simplu la complicat. Creând astfel o secventialitate, a unui program care reprezinta o dificultate pentru copil.
In concluzie
Este important sa ne adaptam la fiecare copil in parte, pentru a oferi un maxim de performanta, astfel incat copilul sa se dezvolte si sa invete cat poate de repede se poate programele din planul de interventie, iar dezvoltarea lui sa fie una dinamica.
„Nu considerați nicio practică imuabilă. Schimbă-te și fii dispus să te schimbi din nou. Nu accepta adevărul etern. Încerca. ” (B. F. Skinner)