copii cu autism

Modele de intervenție pentru copii cu autism

Modele de intervenție pentru copii cu autism, in acest articol vom aborda diverse metoda prin care sa iti poti da seama, daca copilul tau are autism sau nu .

 

Introducere

Tulburările din spectrul autismului, constitue un grup de afecțiuni neuro dezvoltate care afectează global diferite funcții cerebrale superioare ale individului cum ar fi inteligența, abilitatea limbajului și interacțiunea socială.

Deși nu există un tratament curativ pentru autism astăzi, există mai multe intervenții nemedicamentoase care pot modifica prognosticul slab asociat în acest tip de tulburare.

Conceptul clasic de autism a variat foarte mult din descrierile lor originale și până astăzi, se vorbește despre un continuum, de aceea este de preferat să se utilizeze termenii tulburări ale spectrului de autism.

În a patra ediție a manualului de diagnostic și statistic al bolilor mintale (DSM-IV) sunt încadrate ca subgrup în cadrul a tulburărilor de dezvoltare generalizate.

Prevalența TSA a crescut de la mijlocul anilor 90, probabil din cauza unei mai bune recunoașteri a tulburării, cu cifre de prevalența actuală în ordinea unui caz la 150 de copii, cu un raport masculin și feminin de 4 la 1.

Astfel, TSA includ toate categoriile de tulburare autistă, sindromul Aspenger și tulburarea dezvoltare răspândită nespecifică, caracteristicile comune au fost deja definite de Winf și sunt recunoscute în literatura de specialitate de astăzi ca “triada cu aripi”; modificarea interacțiunilor sociale, alterarea comunicări a limbajului și activitățile de interes care se restrâng.

În ciuda tuturor progreselor în neurostiinta și a metodelor genetice, nu a fost încă posibil să se stabilească un model care să explice etiologia și fiziopatologia TSA, deși se presupune că are o bază genetică și factori epigenetici și de mediu.

Este important ca fiecare medic pediatru să știe semnalele de avertizare, având în vedere că în special în etapele inițiale părinții pot avea mai mult un sentiment de neliniște cu privire la căutarea unui diagnostic. În prezența acestor semne de alarmă care pot indică necesitatea unui diagnostic specific.

După suspectarea unui diagnostic cu TSA, ar trebui efectuate diferite teste specifice, care nu doar vor pune un diagnostic, ci vor putea oferi și o idee despre gradul de afectare, atât la un nivel global, cât și specific (limbaj, inteligență, interacțiune socială, interese restrânse, prezența comorbiditati, etc). Acest lucru va ajuta să știți care sunt punctele forte și punctele slabe ale copilului, pentru un tratament cât mai specific și o evaluarea a rezultatelor.

Evaluarea diagnosticului nu este inclusă în acest articol, va fi abordată cu o altă ocazie.

Câteva semne de avertizare care te vor ajuta să îți dai seama dacă copilul tău poate să aibă tulburarea din spectrul autism:

  • Nu observi zâmbet sau alte expresii plăcute începând din a 6-a luna.
  • Nu răspunde la sunete, zâmbete sau alte expresii începând din a 9-a luna.
  • Nu bâlbâie la 12 luni;
  • Nu face și nu răspunde la gesturi sociale (arată cu degetu, spune pa cu mâna, etc.) începând de la 12 luni.
  • Nu spune cuvinte simple la 16 luni;
  • Nu face propoziții spontane cu două cuvinte care au sens ( fără ecolalie), după 24 de luni;
  • Orice pierdere de limbaj sau abilitate socială, la orice vârstă este un semn de întrebare pe care trebuie să ți-l pui.

Îngrijirea timpurie este definită, în conformitate cu cartea albă Îngrijire Timpurie, cum este setul de intervenție destinat copiilor de la 0 la 6 ani, cât și pentru familie și mediu, care urmăresc să ofere un răspuns prompt la nevoile tranzitorii sau permanente pe care le prezintă copii cu tulburări de dezvoltare sau care prezintă riscul de a le dezvolta.

Prin urmare putem afirma că îngrijirea timpurie îți ghidează intervenția în trei sfere: copilul, familia sa și mediul.

În centrele de dezvoltare și îngrijire a copiilor, munca timpurie a copilului și mediul sau, se dezvoltă prin programe de intervenție care sunt adaptate la caracteristicile individuale ale fiecărui pacient și familia lui. Intervenția timpurie intensivă a arătat că poate modifica în anumite cazuri, diagnosticul slab.  Prin urmare, este justificat să înceapă un program de intervenție cât mai repede, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere stintific.

Programele de intervenție, sunt aproximări în funcție de orientarea lor conceptuala, care au scopul de a îmbunătății diferitele domenii de dezvoltare ale copilului, promovând o mai mare independență în activitățile de viată de zi cu zi.

Obiectiv

Acest articol este destinată să ofere o imagine de ansamblu a metodelor de intervenție care au fost utilizate, la copii și adolescenți cu TSA. Se va face referire la elementele care ar trebui să aibă un bun program de intervenție și dificultățile care există în evaluarea eficacități diferitelor metode.

Intervenția timpurie în TSA

autismul

Dificultățile pe care le prezintă persoanele cu autism încep să apară într-un stadiu incipient al dezvoltării, când încep să se dezvolte anumite funcții cerebrale superioare, cum ar fi capacitatea de a-i înțelege pe ceilalți ca și persoane (teoria minții), funcții de comunicare și limbaj, înțelegerea simbolurilor și flexibilitate cognitivă.

În abordarea unui copil cu TSA, este important să nu selectăm doar o metodă de intervenție adecvată, ci și să informăm, să conținem și să însoțim familia, să menținem o legătură strânsă cu familia și cu centrele de îngrijire timpurie și educație, de asemenea să sprijinim posibilitățile de școlarizare pentru a profita la maxim de resursele disponibile familiei. Îngrijirea timpurie este definită, în conformitate cu cartea albă privind îngrijirea timpurie, ca un ansamblu de intervenții destinate copiilor de la 0 la 6 ani, familiei și mediului care urmăresc să ofere un răspuns prompt la nevoi tranzitorii permanente ale copiilor cu tulburări de dezvoltare sau care riscă să sufere de acestea. Putem afirmă, așadar, că îngrijirea timpurie ii ghidează intervenția în trei sfere: copilul, familia și mediul sau, prin programe de intervenție adaptate caracteristicilor individuale ale fiecărui copil cât și a familiei sale.

Intervenția timpurie intensivă a arătat că poate modifica, cel puțin în anumite cazuri, pronosticul slab. Prin urmare, pare justificat să se înceapă un program de intervenție timpurie, atât din punct de vedere social, cât și din dovezi stintifice, deși rămâne de determinat care este durata și intensitatea ideală a acestuia. Programele de intervenție, deși există abordări diferite în funcție de orientarea lor conceptuală, vizează promovarea diferitelor domenii ale dezvoltării copilului, promovând o mai mare independența în activitățile vieții de zi cu zi.

Modele de intervenție

Educația și sprijinul comunitar sunt elemente fundamentale pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și sociale, nu numai la copii cu TSA. În acest fel, metodele psiho-educaționale se concentrează pe trei abordări diferite:

  • Strategii de comunicare;
  • Dezvoltare și educației;
  • Utilizarea principiilor comportamentale pentru a îmbunătăți limbajul și comportamentul.
  • Există unanimitate în începerea terapiei cât mai devreme, însă nu este cea mai bună metodă. Unele dintre dificultățile pentru interpretare și generalizarea rezultatelor, pentru eficacitatea diferitelor metode sunt următoarele:
  • TSA reprezintă un diagnostic complex care reunește un set larg de simptome, modul în care fiecare intervenție accentuează ameliorează unele simptome ample, astfel încât fiecare intervenție accentuează îmbunătățirea unor simptome și nu a altora. Prin urmare, este necesar să se acorde atenție caracteristicilor populației studiate și rezultatelor măsurate.
  • Intervențiile la copii cu TSA, prin naturalețea lor, sunt complexe și foarte variante, în cele mai multe cazuri trebuie implementate în moduri diferite. Acest lucru face dificilă generalizarea rezultatelor.
  • Compararea grupurilor de tratament și fără tratament, tinde să supraestimeze efectul intervenției.
  • Variațiile rezultatelor se pot datora diferitelor perioade de urmările, deci trebuie să fie adecvate și să evalueze întreținerea pe termen lung.
  • Rezultatele trebuie evaluate pe baza calității metodologice a lucrărilor și a potențialului de predare și asimilare. Dovadă sugerează câteva elemente comune pe care trebuie să le aibă un bun program de intervenție.
  • Intervenție intensivă, cel mai mare număr de ore pe care copilul îl poate primi datorită caracteristicilor sale.
  • Rată scăzută de profesor-copil, cu numeroase momente de terapie 1 la 1, pentru a atinge obiectivele individualizate.
  • Includerea familiei în tratament.
  • Oportunități de interacțiune cu copii fără probleme de aceiași vârstă.
  • Măsurarea frecvența a progresului
  • Grad ridicat de structurare, cu elemente precum o rutină previzibilă, programe de activitate vizuală și limite fizice pentru a evita distragerea.
  • Strategii pentru generalizarea și perpetuarea activităților învățate.
  • Utilizarea unui program bazat pe evaluare care promovează: a) comunicarea funcțională și spontană; b) abilități sociale (atenție comună, imitație, interacțiune reciprocă, inițiativa și îngrijire de sine); c) abilități funcționale adaptative pentru a obține o mai mare responsabilitate și independența (de exemplu, gestionarea banilor); d) reducerea comportamentelor perturbatoare sau inadaptabile; e) abilități cognitive, cum ar fi jocul simbolic; f) Abilități academice, în funcție de gradul lor de dezvoltare și g) dezvoltarea funcțiilor executive (planificare, programare, anticipare, autocorecție etc.)
  • În ciuda limitărilor comentate anterior pentru a trage concluzii cu privire la eficacitatea dovezilor diferitelor intervenții comportamentale au fost singurele capabile să ofere rezultate semnificative în studii bine concepute.

Clasificarea metodelor de intervenție

În marea lor diversitate și modele de intervenție, putem urma următoarea clasificare, propusă în 1997 de grupul Mesibov.

Tabelu ÎI Modele de intervenție în tulburări ale spectrului de autism.

  • Intervenții psiho dinamice;
  • Intervenții biomedicale;
  • Medicamente;
  • Medicină complementară și alternativă;
  • Intervenție psihoeducationala;
  • Intervenții comportamentală;
  • Programul Lovaas;
  • Analiză comportamentului contemporan (ABA);
  • Antrenament de răspuns pivot;
  • Paradigmă limbajului natural;
  • Predarea incidentală;
  • Intervenții evolutive;
  • Predare sensibilă;
  • Intervenția de dezvoltare a relațiilor;
  • Intervenții bazate pe terapie;
  • Intervenții axate pe comunicare;
  • Strategii vizuale, instrucțiuni cu indicii vizuale;
  • Limbajul semnelor;
  • Sistem de comunicare cu schimb de imagini;
  • Povești sociale;
  • Dispozitive de generare a limbajului;
  • Comunicare facilitată;
  • Pregătirea funcțională în comunicare;
  • Intervenții senzorio-motor;
  • Instruire în integrarea auditivă;
  • Integrare senzorială;
  • Intervenție bazate pe familie;
  • Programe PBS (pozitive centrate pe familie, programe de suport pentru comportament);
  • Programul Hanen (mai mult decât cuvinte);
  • Intervenții combinate;
  • Model SCERTS;
  • Model TEACCH;
  • Modelul Denver;
  • Modelul LEAP.

Intervenții psihodinamice

Practic nu mai sunt folosite în ziua de astăzi; pornesc de la o interpretare învechită a autismului că vătămare emoțională secundară a lipsei de dezvoltare dintr-o legătură strânsă a copilului cu părintele, și în special cu mama. Nu există dovezi că autismul are o cauza psihologică și tratamente psihanalitice (tratament terapeutic, blând), nu au arătat dovezi în studii riguroase de cercetare.

Intervenții biomedicale

Au fost făcute diverse încercări de a trata simptomele de baza ale autismului prin medicamente sau modificări ale dietei, în încercarea de a “vindeca” autismul. Până în prezent, niciunul dintre aceste tratamente nu a demonstrat eficacitatea într-o formă științifică.

Medicamente

Nu există un tratament medical pentru manifestările nucleare ale autismului, deși anumite medicamente tratează simptomele și bolile pe care copii le asociază adesea cu TSA, cum ar fi epilepsie, tulburări de comportament sau tulburări de somn. Au fost medicamente specifice, cum ar fi naltrexona, secretina sau ACTH dovedite ineficiente.

Medicina complementară și alternativă  

Diete de excludere (fără gluten sau cazeină), tratamente antifungice sau de chelare (metale grele), evitarea vaccinului MMR sau suplimente dietetice sau vitaminice; nu sau dovedit a fi eficiente iar unele pot fi chiar potențial dăunătoare în funcție de fiecare copil în parte.

Intervenții psiho-educaționale

Se bazează pe învățarea copiilor comportamente și abilități noi, folosind tehnici specializate și structurate:

  • Programul Lovaas. Dr. Lovaas, de la Universitatea din California, Los Angeles și fiind dezvoltată de Young.
  • Proiectul Autism, care propune o pregătire cuprinzătoare și puternic structurată. În ciuda faptului că prin metodă să este capabil să îmbunătățească abilități precum atenția, ascultarea, imitație sau discriminare în generalizarea comportamente învățate pentru utilizare într-un mediu natural spontan, pentru bazarea rezultatelor fundamentale în imbunatarirea coeficientului de inteligență (IQ), deoarece în mediul de învățare puternic structurat nu este reprezentativ pentru interacțiuni naturale între adulți și copii.
  • Analiză comportamentului aplicat contemporan (ABA). Se bazează pe promovarea comportamentelor prin intariri pozitive și stingerea celor nedorite eliminarea consecințelor pozitive, căutarea unui mecanism de “extincție”. Mai multe vor descrise în continuarea acestui articol. Unele dintre modele bazate pe ABA contemporane sunt: formare în răspunsul principal (PRT), paradigmă limbajului natural (PNL) și învățătură incidentala.

Intervenții evolutive

Ajută copilul să dezvolte relații pozitive și semnificative cu alte persoane. Ei se concentrează pe predarea tehnicilor sociale și de comunicare, în setări structurate, precum și dezvoltarea abilităților de viață de zi cu zi (“funcționale”):

  • Timpul (Diferența individuală, model bazat model): model de dezvoltare bazat pe diferențe individuale și în relații.
  • Educație responsabilă.
  • Intervenție pentru dezvoltarea relațiilor.
  • Intervenții bazate pe terapie
  • Se centrează pe dificultățile specifice de lucru, concentrandu-se în general pe dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare (patologia limbajului) sau dezvoltarea senzorio-motorie (terapia ocupațională):
  • Intervenții axate pe comunicare: strategii vizuale și instrucțiuni cu indicii vizuale, limbaj de semne, sistem de comunicare schimb de imagini (PECS), povești sociale, dispozitive generatoare de limbaj (SGDs), comunicare facilitată (FC) și instruire funcțională în comunicare (FCT).
  • Intervenții senzoriomotoare: instruire în integrare auditivă (AIT) și integrare senzorială.

Interventii bazate pe familie

Fundamental se bazeaza pe accentuarea ideii că includerea familiei în tratament este fundamentală pentru nevoile copilului. Programe cum ar fi instruire, informare și sprijinul tuturor. Aceste programe sunt PBS și Hanan.

Intervenții combinate

Unele intervenții combină elemente ale metodei comportamentale și evolutive, facandu-le în general mai eficiente: modelul SCERTS și TEACCH (despre care am vorbit mai sus), modelul Denver și modelul LEAP.

Intervenție comportamentală

Analiza comportamentului aplicat (ABA) este o intervenție în care principiile de învățare într-o manieră sistematică și măsurabilă pentru a crește, scădea, menține anumitor comportamente țintă (citirea, abilității academice, abilități sociale, comunicare și viață de zi cu zi). Această terapie ajută copii să crească comportamentele, să învețe noi abilități, menținerea comportamentelor generalizate sau transferul comportamentelor într-o altă situație, restricționarea sau reducerea condițiilor în care apar comportamente inadecvate și reducerea comportamentelor inadaptabile.

Instruirea în încercări separate (Discrete Trial Training, DTT)

Este una dintre metodele de instrucțiune pe care le folosește ABA. Îndepărtați abilitățile specifice în pași mici, care sunt învățați treptat, astfel încât să fie îndreptăți către alte aspecte mai complexe, cum ar fi comportamentele verbale sau sociale.

Începi cu abilități de complexitate mai simplă, iar în timp ce copilul avansează, se crește dificultatea programelor.

Tehnicile de intervenție originale foarte structurate sau bazat aproape exclusiv în DTT.

Modul de lucru este sub formă unui eseu, cu patru elemente:

  • Terapeutul prezintă o ordine sau o întrebare clară (stimul);
  • Dacă este necesar, comandă este urmată de o amânare;
  • Copilul răspunde corect sau incorect
  • Terapeutul oferă o consecință: a răspuns corect primește o recompensă, în schimb dacă răspunde incorect este ignorată și corectată.

Astfel, au fost tehnici tradiționale ABA care sau convertit în intervenții comportamentale incidentale, care îmbunătățesc generalizarea competențelor. Astăzi există tendința de a vorbi de intervenții timpurii și intense bazate pe metode comportamentale (EIBI, Early Intensive Behavioral Intervention).

În general se presupune că aceste programe produc o îmbunătățire a coeficientului de inteligență și aduc modificări pozitive deși nu semnificative, în comportamentul adaptativ și limbajul expresiv și receptiv. Se pare că îmbunătățirea IQ este mai mare în primele 12 luni de tratament. Deși cele mai recente recenzii susțin că este important doar IQ-ul, dar și evaluarea altor obiecte în legătură cu abilitățile sociale sau de comunicare.

Din lipsa resurselor și a profesioniștilor specializați care pot aplica terapia, mulți părinți ai copiilor afectați au fost instruiți să efectueze terapia comportamentală acasă. Studiile nu au putut demonstra superioritatea uneia sau altei metode de aplicare.

Intervenție combinată: modelul TEACCH

Modelul TEACCH – tratarea și educația copiilor autiști și probleme de comunicare. A fondat în 1966 de Dr. Schopler, la Universitatea de Carolina de Nord.

Modelul TEACCH se concentrează în a înțelege “cultura autismului”, de a gândi, a înțelege și a experiment lumea într-o formă, încât aceste diferențe cognitive vor explica simptomele și problemele de tulburare pe care le prezintă. Activitățile lor includ printre altele: diagnostic, instruirea părților, dezvoltarea de abilități sociale și comunicare, antrenament de limbaj și căutare de angajare.

Se bazează pe indentificarea abilităților individuale ale fiecărui subiect, folosind diferite instrumente de evaluare și, în mod caracteristic,profilul psihoeducativ.

Programul pune accent pe învățare în mai multe medii, cu colaborarea diverșilor profesori. Încercați să îmbunătățiți diferite probleme, cum ar fi:

  • Învățarea unui sistem de comunicare bazat pe gesturi, imagini, semne sau cuvinte tipărite.
  • Învățarea abilităților pre-academice (culori, numere, forme etc.).
  • Părinții lucrează că și terapeuți, folosind același materiale și tehnici acasă.

Astăzi metodă TEACCH este cel mai utilizat program de educație specială la nivel mondial, și există rapoarte despre eficacitatea de a îmbunătății abilitățile sociale și de comunicare, reducând comportamentul inadaptativ, îmbunătățirea calității vieții și reducerea stresului familiei.

Concluzii

TSA constitue un set de modificări în neuro dezvoltarea care afectează la nivel global funcțiile cerebrale superioare ale individului, și care sunt exprimate cu un grad mai mare sau mai mic de afectare a inteligenței și a limbajului.

Caracteristicile nucleare de baza au fost deja descrise, acum mai bine de 50 de ani și astăzi continuăm fără a avea o metodă de diagnostic infailibilă, prin urmare, identificarea copiilor cu TSA se bazează pe simptome și comportamente observabile.

Detectarea timpurie este esențială pentru a putea influența într-un mod satisfăcător diagnosticul funcțional pe termen lung. Prin urmare, pediatrii trebuie să fie conștienți de trăsăturile unui copil cu autist, astfel încât să redirecționeze părinții către un centru de îngrijire temporală sau servicii neuro pediatrice, tabelul III.

Intervenția în TSA trebuie să urmeze un model multidisciplinar, care implică nu numai diverșii specialiști (neurologi, psihologi, kinetoterapeuți etc.), cât și familia și mediul educational, comunitatea.

Nu există nicio înțelegere cu privire la cea mai potrivită intervenție, întrucât trebuie adaptată la mediu și la caracteristicile individuale.

Având în vedere diversitatea mare a pacienților și dificultățile în compararea intervențiilor, este dificil de recomandat, pe o baza dovezilor științifice, o metodă sau altă. Cu toate acestea, se pare că intervențiile combinate, care integrează cunoașterea diferitelor metode, deși în general cu elemente pe baza tulburărilor pe care le prezintă în mediu.

Tabelul III  

Comportamente și caracteristici care permit detectarea cazurilor în care poate fi apreciată tulburarea din spectrul autism.

  • Lipsa de răspuns la apeluri și indicații;
  • Nu împărtășește “focalizarea atenției” cu ochii;
  • Tinde să nu se uite în ochi;
  • Nu privește legarea adulților pentu a înțelege situațiile care îi interesează;
  • Nu se uită la ce fac ceilalți oamenii;
  • De obicei nu se uită la oamenii;
  • Dispune de un joc repetitiv sau ritualuri de cerere;
  • Este rigid la schimbările de haine, mâncare, itinerarii sau situații;
  • Se supără foarte repede în situații neașteptate pe care nu le anticipa;
  • Noutățile nu îi plac;
  • Participa obsesiv la aceleași filme video de mai multe ori;
  • În situațiile de schimbare se înfurie;
  • Îi lipsește limbajul, însă dacă îl are, îl folosește de formă repetitivă (ecolalie);
  • Rezultă dificil să “împărtășiți acțiuni” cu el sau ea;
  • Nu arată cu degetul, pentru a împărtăși experiențe;
  • Nu arată cu degetul să întrebe;
  • Trece pe lângă oamenii că și cum nu i-ar fi văzut;
  • Se pare că nu înțelege sau “înțelege selectiv”, numai ceea ce îl interesează;
  • Cere lucruri, situații sau acțiuni, și te ia de mâna să îi oferi acele lucruri;
  • De obicei, nu el inițiază interacțiunea cu adulți;
  • Pentru a comunica cu el, trebuie să “sări peste un zid”: adică este necesar să ne confruntăm reciproc și să producem gesturi clare și directive, pe care tinde să le ignore.

Este important să subliniem implicarea familiei în tratament. Băiatul trăiește integrat în mediul familial, deci va rezulta o informație și o educație adecvată, cu mai puțin stres și nemulțumire. Familia are nevoie de un diagnostic precis, informații și educație pentru a știi cum să-și trateze copilul.

 

 

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.