Sindromul Asperger și autism cu funcționare înaltă

Sindromul Asperger și autism cu funcționare înaltă: morbiditatea cu anxietatea și bolile de stare sufletească.

 

Studiile bazate pe clinică sugerează că depresia și anxietatea sunt cele mai frecvente tulburări psihice la persoanele cu tulburări de autism. Unele simptome legate de dispoziție au fost deja observate în primele descrieri ale tulburării. Kanner a sugerat deja că multe dintre caracteristicile de bază ale tulburării, în special invarianța de mediu și repertoriul comportamental repetitiv, obsesie și stereotipie, a dus la manifestarea simptomelor depresive și anxioase.

Practica clinică și educațională relevă, de asemenea, că tulburarea afectiv emoțională și comportamentale sunt destul de frecvente la sindromul Asperger și autismul de înaltă performanță. Prin urmare, este legitim să ne întrebăm dacă astfel de tulburări afective și emoționale nu se stabilesc, în unele cazuri, o tulburare psihiatrică co-morbida pentru aceste tulburări. Intenționăm să examinăm corelațiile și consecințele a co-apariției dintre Asperger/autismul înalta performață, și tulburări de anxietate și dispoziție.  Pentru aceasta, este prezentată o revizuire a bibliografiei interstice și a cercetării în acest sens furnizează dovezi empirice pe această problemă, astfel încât poate fi luată în considerare o perspectivă de cercetare viitoare. Lipsa de studii cu rigurozitate metodologică în țară noastră ridică necesitatea deschiderii de noi linii de cercetare în acest sens, cadrul instituțiilor noastre și a serviciilor de îngrijire pentru persoanele cu Asperger/autismul de înaltă performață.

Cuprins

Într-un studiu recent realizat de Hutton, realizează supravegherea pe o durată de cel puțin 21 de ani a 135 de persoane diagnosticate cu tulburări din spectrul autism în copilărie și cu un coeficient de inteligență (IQ) mai mare de 30. Acest studiu examinează apariția unor tulburări psihiatrice noi în viață de adolescent sau de adult care nu erau prezente la acea vreme, autismul a fost manifestat și diagnosticat în copilărie.

Dintre pacienții care participau la studiu, au fost localizate 39 de cazuri cu o posibilă tulburare psihiatrică nouă, la care sau supus unei noi evaluări psihiatrice în detaliu printr-un interviu cu părinții. În 16% din cazuri au avut o nouă tulburare psihiatrică confirmată, dintre care 6% au dezvoltat o posibilă nouă modificare fără un diagnostic ferm. Iar cinci persoane  au fost afectate de o tulburare obsesiv-compulsivă și catatonică, opt au dezvoltat o tulburare afectivă complexă, o persoană a avut tulburări de alimentație, o altă persoană a prezentat o tulburare bipolară care a necesitat mai multe spitalizări, iar o altă a dezvoltat o stare de anxietate acută complicată cu idei paranoice, alcool în exces și privațiune de vis. Nu au existat cazuri de schizofrenie.

Rezultatele nu arată o asociere între pronosticarea factorilor  dezvoltării autismului și apariția unor tulburări noi psihiatrice.

Oamenii care funcționează bine (inteligența normală non verbală) erau la fel de afectați ca oamenii cu tulburări grave care trăiesc într-un sistem rezidențial. Ce ar trebui subliniat din acest aspect, este apariția comună de tulburări psihiatrice, când au apărut evenimente sau schimbări negative în viață (de exemplu, în cazurile celor mai afectați, schimbarea reședinței, schimbarea îngrijorărilor sau modificarea în rutina familiei; în cazurile celor mai puțin afectate, pierderea de muncă sau decesul unei ființe drage).

Depresia este cea mai frecventă tulburare psihiatrică la adolescenți și adulți cu autism, bazându-se pe interviul semi-structurat, au găsit în 37% din eșantion (la 12 din 35 de subiecti cu autism). Mai mult, după ce au investigat istoria familiilor a 13 copii autiști cu depresie (11 băieți și 2 fete, cu un coeficient mediu de 86,2 și cu o vârstă medie de 10,4 ani), cu 10 copii autiști fără antecedente recurente anterioare depresive (9 băieți și 1 față, cu un coeficient mediu de 67 și  o vârstă medie de 10,5 ani), acești autori au raportat că zece dintre copii depresivi (77%) au avut antecedente familiale de depresie comparativ cu trei cazuri (30%) din grupul de copii fără depresie. Aceștia au sugerat, de asemenea, că și în populația normală, copii cu autism care suferă de depresie au mai multe șanse de a avea antecedente familiale depresive.

Alți autori au raportat prezența altor tulburări psihiatrice. Mai exact, ei au fost comparați cu copii care aveau un istoric familiar cu tulburări ale spectrului autism, fără această variabilă familială, s-a observat diferențe clare în profilurile simptomelor.

Copii fără antecedente familiale de tulburare afectivă bipolară nu au prezentat variații ciclice marcate în comportament, au prezentat mai puțină agitație, mai puțină anxietate și agresivitate.

În schimb, copii cu istoric familial cu tulburare afectivă bipolară au prezentat afecțiuni extreme, ciclotimie, interese obsesive intense, tulburări neurovegetative și regresii după o perioada normală de dezvoltare. În special tulburarea bipolară implică un risc mai ridicată la membrii familiei și chiar treime din rudele persoanelor cu TSA care aveau tulburări afective bipolare.

Factorii care determina persoanele cu Asperger să aibă un risc crescut de simptome psihiatrice co-morbide, cum ar fi anxietatea și depresia nu au fost încă înțelese deocamdată.

În studiul sau asupra persoanelor cu autism, Ghaziuddin a examinat factori care au influențat prezența depresiei, cum ar fi nivelul de inteligență, vârstă, sexul, tulburările medicale asociate, rolul factorilor genetici și evenimentele de viață. Acești autori au descoperit că persoanele depresive cu autism au prezentat un spectru larg de simptome, de la iritabilitatea la tristețe, agresivitate și comportament suicid. În timp ce depresia poate fi diagnosticată formal la persoanele cu funcționare ridicată, cu aceleași criterii utilizate populației generale diagnosticului, poate fi extrem de complicat la cei cu autism care au servere tulburări cognitive și de comunicare. Factorii care poate contribui la apariția depresiei sunt variate. Deși în unele cazuri se poate datora cazualității, în alții pot rezulta într-o combinație de factori genetici sau de mediu, sau ambele. Chiar și depresia poare să se concentreze în unele familii cu autism, deși nu există dovezi că face parte dintr-un fenotip mai larg al autismului. Prezența altor tulburări medicale poate contribui la asemenea la asocierea altor simptome.

La rândul lui, Hedley a investigat relația dintre procesele de comparare socială și simptomele depresive în 36 de participați cu Asperger (34 de băieți și 2 fete) cu vârste cuprinse între 10 și 16 ani. Folosind o scară de comparație socială și un inventar al depresiei la copii, au observat o corelație semnificativă între simptomele depresive și scala de comparație socială, care pare să sugereze că este un factor de luat în considerare că dovada a existenței unei relații între factorii psihosociali și simptomele depresive. Acești autori  consideră că necesită o dezvoltare a cercetării pentru a pune în valoare atât instrumentele de intervenție, cum ar fi instrumente de diagnostic pentru persoanele cu Asperger.

Cercetătorii sugerează că este posibil să fie eficientă acea intervenție care ajută persoanele cu Asperger să înțeleagă, accepte și aprecieze diferențele lor.

Studiul Meyer a investigat posibilitatea că dificultățile emoționale și de comportament la copii între 8 și 14 ani cu Asperger sunt asociate cu procesele de informare și atribuire socială. Au participat 31 de copii cu Asperger și 33 de copii cu dezvoltare normală. Copii au răspuns la dialoguri sociale ipotetice, pentru valorizarea informațiilor sociale și a proceselor de atribuire. Ei au completat, de asemenea, auto-rapoarte despre dificultățile sociale și funcționarea psihologică.

De asemenea, părinții au furnizat informații despre competență socială și prezentarea clinică. În rezultatele studiului, copii cu Asperger au prezentat o adaptare psihosocială slabă care au a fost legate de informațiile sociale care le ofereau tiparele de procesare atributionale. Au fost asociate abilități cognitive și cognitiv sociale cu tendința procesării informațiilor, dar nu erau legate de dificultăți emotionale și de comportament. Astfel, rezultatele par să sugereze că simptomele co-morbide pot fi asociate cu percepția, înțelegerea și experiență socială a persoanelor cu Asperger, consolidand riscu semnificativ de tulburări psihice co-morbide. Că și în studiile anterioare, părinții copiilor cu Asperger au raportat mai mari de simptome  externe (de exemplu, agresivitate) și mai interne (de exemplu, depresie) la copii lor. Copii înșiși au raportat rate mari de anxietate și stres social, precum și satisfacții mai mici și competență în relațiile interpersonale. Au fost găsiți în plus indicatori, conform cărora anumiți copii cu Asperger au fost capabili să-și raporteze propriile dificultății emoționale și sociale. În primul rând, auto-raportarea copiilor despre anxietatea socială a fost corelată sistematic cu informațiile părinților despre tulburarea competențelor socială a copiilor lor. În al doilea rând, copii au raportat conștientizarea propriilor dificultății sociale, legate direct de modul lor de prelucrare a informațiilor sociale. În al treilea rând, raportul despre dificultățile emoționale erau în mod sistematic legate de modul lor de prelucrare a informațiilor sociale. Fiecare dintre aceste observații au sugerat că copii cu Asperger din acest studiu au avut o perspectiva suficientă pentru a-și exprimă probleme emoționale și sociale, care coincid cu constatările altor cercetători, care sugerează acest lucru persoanelor cu Asperger și autism, își pot exprimă propriile emoții, sunt conștiente de dificultățile lor sociale și au tendința către autoevaluări negative și singurătate.

Studiul lui Meyer și alții au arătat chiar că copii cu Asperger au putut să interpreteze proprile atribuții sociale, că domenii de activitate potențial separabile, deci în consecință punctele  forte și slăbiciunile măsurilor cognitiv-sociale pot să nu dezvăluie neapărat modul în care sunt copii cu Asperger.

Unii copii au prezentat o tendința negativă ca răspuns la stimulii sociale ambigue. Această tendința a fost relevantă pentru funcționarea lor emoțională și comportamentală. Mai presus de toate, copii cu Asperger au arătat  o mai mică competenta în înțelegerea scenariilor sociale și generarea de răspunsuri adaptative în aces tip de sarcini în comparație cu copii din grupul de control. Acest stil de gândire poate fi legat de emoții puternice sau incapacitatea de a genera o varietate de răspunsuri și de a le luat în considerare din toate perspectivele posibile. Incapacitatea de a genera răspunsuri competențe, abilități slabe de luare a deciziilor și reactivitate emoțională puternică pot fi corelate cu deficiențele care apar la copii cu Asperger cu risc de a suferi ajustări psihologice.

Prin urmare s-ar putea concluziona că, persoanele cu autism pot varia în ceea ce privește conștientizarea socială și motivația sporită pot duce la o percepție mai clară a dificultăților cuiva în acele domenii sociale. Această percepție însoțită de experiențe negative repetate și de interacțiuni sociale nereușite, poate contribui la dezvoltarea unor aspecte co-morbide psihopatologie care, în timp submnieaza calitatea vieții acestor persoane. Când funcționarea socială și psihiatrică a fost analizată la adolescenți cu Asperger, comparativ cu adolescenții cu tulburări de conduită, grupul de adolescenți cu Asperger au arătat dificultăți mai intense în funcționarea psihosocială, în ciuda abilităților cognitive bune și lipsa de întârziere în dezvoltarea timpurie a limbajului, cu niveluri ridicate de tulburări de anxietate. În ambele grupuri s-a constatat: depresie, idee suicidară, temperament dificil și comportamente provocatoare.

Autorii sugerează că depresia și anxietatea la persoanele cu Asperger reflectă conștientizarea parțială a celor cu tulburări mai puțin servere, iar comportamentul antisocial și periculos este legat de deficiențele primare în empatie. De asemenea, se susține că tulburările sociale și lipsa relațiilor strânse fac că persoanele cu Asperger să fie mai vulnerabile la simptomele afective secundare similare cu cele care pot apărea la alte persoane cu dificultăți de socializare (de exemplu, persoanele cu tulburări de comportament). Istoricul educațional al participanților la studiu (20 de adolescenți cu Asperger, 20 de adolescenți cu tulburări de conduită) subliniază severitatea dificultăților de adaptare la ambele grupuri, împreună cu o nevoie de 80% de resurse educaționale speciale în tulburări de conduită și 65% în Asperger.

Printre cele mai importante dificultăți sociale ale persoanelor cu Asperger s-a evidențiat lipsa capacității de viață independentă, deși inteligența și funcționarea lor în alte domenii au fost bune. Niciunul dintre ei nu a fost capabil să dețină un loc de muncă cu normă parțială. Zona în care ambele grupuri au prezentat dificultăți profunde a fost zona relațiilor sociale, dar cu o mare diferență: această capacitate a fost uniform scăzută la toți subiecții cu Asperger, dar nu a fost la fel de afectată la subiecții cu tulburări de conduită. Ambele grupuri au arătat insuficientă conștientizare a dificultăților lor, deși la o treime dintre subiecții cu Asperger nu a existat conștientizarea.

De asemenea, rezultatele studiului au constatat că simptomele externe erau frecvente în ambele grupuri, in timp ce simptomele  interne (cum ar fi obsesiile și anxietatea) erau mai frecvente la subiecții cu Asperger. Trebuie menționat, așa cum fac Stewart, că una dintre limitările metodologice majore ale studiilor de depresie la persoanele cu autism constă în delimitarea indicatorilor și criteriilor care trebuie utilizate pentru a diagnostica tulburările de dispoziție, deoarece se suprapun între simptomele autismului / Asperger și cele ale depresiei sunt importante. Mai mult, caracteristicile autismului  și aspenger, cum ar fi comunicarea verbală și nonverbal, pot afecta modul în care persoană exprimă respectivă simptomatologie depresivă. Din muncă să se confirme că simptomele asociate cu autismul și Asperger, cum ar fi obsesiile și comportamentele auto-vătămătoare, pot fi crescute în timpul unui episod de depresie.

Autorii afirmă nevoia de a dezvoltă instrumente specifice pentru diagnosticul și evaluare depresiei în autism și Asperger. În raport cu anxietatea, există o corelație între tulburări ale stări de încurajare la copii cu Asperger/autism între 9 și 14 ani. S-a lucrat cu un grup de 40 de copii diagnosticați cu autism când aveau între 4, 6 și 19 ani cu diagnostic de Asperger între aceleași vârste. În acel moment, s-a trecut la o serie de măsuri cognitive și comportamentale, iar șase ani mai târziu familiile lor au fost contactate (când copii aveau vârstă mijlocie 12 ani) și posibile dovezi ale tulburărilor de anxietate și dispoziție. Comparativ cu proba din 1.751 de copii din comunitate, copii cu Asperger/autism au prezentat o rată mai mare de anxietate și probleme depresive, astfel de probleme au avut impact semnificativ asupra adaptării lor globale.

Studiu explorează natură anxietății la copii cu autism cu funcționare înalta, iar pentru această, măsurile standardizate de anxietate generală și de îngrijorare socială au fost administrate separat grupurilor de 15 copii cu autism, 15 copii cu dezvoltare normală și 15 copii cu modificări specifice ale limbajului, între 8 și 12 ani. Rezultatele au confirmat că copii cu autism au arătat o anxietate mai mare pentru ambele măsuri (anxietate și îngrijorare socială). Tulburările de anxietate generalizată, cât și anxietate de separare și fobie specifică.

Concluzii

Depresia este o tulburare frecvența la persoanele cu autism și depinde de mai mulți factori. Pe lângă simptomele generale de tristețe și pierderea interesului pentru activități, persoanele cu autism pot manifestă depresie sau anxietate în alte moduri, într-un mod atipic. Cei mai folosiți indicatori comportamentali pentru diagnosticul depresiei au fost: starea de spirit depresivă indicată de subiectul însuși sau prin observarea, scăderea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, creșterea sau pierderea semnificativă în greutate, o modificare semnificativă al apetitului , insomnie/hipersomnie, agitație, oboseală sau pierderea de energie, sentimente de lipsa de valoare sau de vinovăție excesivă și necorespunzătoare, capacitate scăzută de gândire, concentrare, indecizia, gânduri recurente de moarte, idee de suicid și tentative sau planuri de suicidere.

Persoanele cu autism și limbaj, își pot comunica mai bine simptomele depresive decât cele cu funcționare mai mică și se pare că persoanele cu Asperger/autism sunt mai vulnerabile la depresie decât persoanele cu autism și retard mental. Deși acest lucru este legat de conștientizarea propriilor limitări, încă avem puține dovezi empirice în această privință. O modalitate de a începe procesul depresiv la persoanele cu autism pot fi lipsa de interes fără de subiecții sau activitățile lor supuse obsesiilor, ritualurile etc. Sunt prezentate studiile și investigațiile efectuate diferite limitări metodologice: nu există studii care să diferențieze anxietatea și tulburările de dispoziție.

Tulburarea autistă implică adesea manifestarea unor caracteristici precum fobii, specifice, hiper activitate, obsesii, stereotipuri etc.

Analiză documentară efectuată sugerează că impactul depresiei asupra rezultatelor pe termen lung ale persoanelor cu autism trebuie examinat și sistematizat pentru a determina prezentata simptomelor, în special la acei pacienți care suferă de deficite marcate în comunicare. De asemenea, ne permite să considerăm că ar fi rezonabil și eficient să intervenim asupra atribuțiilor, conceptul de sine și procesarea informațiilor, conceptul de sine și procesarea informațiilor sociale pentru dezvoltare a tratamentelor la copii și adolescenți cu Asperger/autism.

Este important să identificăm și să recunoaștem comorbiditaea psihiatrică, deoarece această ar îmbunătăți substanțial funcționarea psihosocială a aestor persoane. Acest lucru poate necesită o formulare de diagnostic mai bună, deoarece produce orice întârziere adiagnosticării tulburărilor afective co-morbide datorită faptului că tulburările afectiv-emoționale și comportamentale apar mascate ca simptome asociate.

 

Bibliografie

1.Howlin P. Autism: preparing for adulthood. London: Routledge; 1997.

2. Ghaziuddin M, Ghaziuddin N, Greden J. Depression in persons with autism: implications for research and clinical care. J Autism Dev Disord 2002; 32: 299-306.
3. Gillott A, Frurniss F, Walter A. Anxiety in high-functioning children with autism. Autism 2001; 5: 277-86.
4. Kanner L. Autistic disturbances of affective contact. Nervous Child 1943; 2: 217-50.
5. Hutton J, Goode S, Murphy M, Le Couteur A, Rutter M. New-onset psychiatric disorders in individual with autism. Autism 2008; 12: 373-90.
6. Ghaziuddin M, Greden J. Depression in children with autism/pervasive developmental disorders: a case-control family history study. J Autism Dev Disord 1998; 32: 299-306.
7. DeLong R. Children with autistic spectrum disorder and a family history of affective disorder. Dev Med Child Neurol 1994; 36: 674-87.
8. DeLong R, Dwyer JT. Correlation of family history with specific autistic subgroups: Asperger’s syndrome and bipolar affective disease. J Autism Dev Disord 1988; 18: 593-600.
9. Piven J, Chase GA, Landa R, Wzorek M, Gayle J, Cloud D, et al. Psychiatric disorders in the parents of autistic individuals. J Am Acad Child Adolesc Psychiatr 1991; 30: 471-8
10. Hedley D, Young R. Social comparison processes and depressive symptoms in children and adolescents with Asperger syndrome. Autism 2006; 10: 139-53.
11. Meyer JA, Mundy PC, Van Hecken AV, Durocher JS. Social attribution processes and comorbid psychiatric symptoms in children with Asperger syndrome. Autism 2006; 10: 383-402. 12. Kim JA, Szatmari P, Bryson S E, Streiner DL, Wilson F. The prevalence of anxiety and mood problems among children with autism and Asperger syndrome. Autism 2000; 4: 117-32.
12. Barnhill GP. Attributional style and depression in adolescent with Asperger syndrome. Journal of Positive Behaviours Interventions 2001; 3: 175-82.
13. Tantam D. Psychological disorder in adolescent and adults with Asperger syndrome. Autism 2000; 4: 47-62.
14. Green J, Gilchrist A, Burton D, Cox A. Social and psychiatric functioning in adolescents with Asperger syndrome compared with conduct disorder. J Autism Dev Disord 2000; 30: 279-93.
15. Stewart ME, Barnard L, Pearson J, Hasan R, O’Brien G. Presentation of depression in autism and Asperger syndrome: a review. Autism 2006; 101: 103-16.
16. Gillott A, Furniss F, Walter A. Anxiety in high-functioning children with autism. Autism 2001; 5: 277-86.